In 1929 Alfredo Rotania din Argentina a patentat un recoltator auto-propulsat. In 1937, australianul Thomas Carroll, care lucra pentru Massey-Harris in Canada, a perfectionat un model de auto-propulsate si in 1940 un model cu greutate mai mica a inceput sa fie comercializat pe scara larga de catre companie.
Prima combina agricola de secerat
In 1953, producatorul european CLASS a dezvoltat prima combina agricola de secerat care urma sa fie fabricata pe acest continent. Numit „Herkules”, se putea recolta pana la 5 tone de grau pe zi.
Acest nou tip de combina este inca in uz si este propulsat cu motoare diesel sau pe benzina. Pana ce a fost inventat modulul de auto-curatare rotativ al motoarelor, la mijlocul anilor 1960, combinele agricole au suferit de pe urma supraincalzirii cu pleava si cu boabe de recoltare mici care ramaneau blocate in radiatoare. Asfel fluxul aerului necesar pentru racire era ingreunat.
Un avans semnificativ in proiectarea combinelor l-a constituit designul rotativ. Cereale sunt initial inlaturate de pe tulpina, dupa care trec de-a lungul unui rotor elicoidal apoi trec pe exteriorul unui cilindru si ajung la un concav. Combinele rotative au fost introduse pentru prima data de catre „Sperry-New Holland” in 1975.
In anii 1980 au fost introduse electronicele de la bord pentru a masura eficienta treieratului. Acest lucru a permis operatorilor folosirea unor noi instrumente pentru a obtine randamente mai bune de cereale prin optimizarea vitezei la sol si a altor parametri de functionare.
Combinele conventionale
Culturile taiate sunt transportate pana la „gatul feeder-lui” (numit in mod obisnuit „feederhouse”), printr-un lift si lant de zbor, apoi introduse in mecanismul de treierat al combinei,format dintr-un tambur de treierat rotativ (numita cilindru) de care sunt prinse niste bare vibratoare. Unele din combinele conventionale care dateaza inainte de 1900 este combina agricola John Deer.
Acestea treiera sau separa cereale de pleava si paie, prin actiunea impotriva cilindrului concav, in forma de „jumatate de tambur”, de asemenea, echipat cu bare de otel si un gratar cu ochiuri, prin care cerealele, pleava si alte resturi mai mici pot cadea, intrucat paiele, fiind prea lungi sunt eliminate printr-un orificiu special. Aceasta actiune este permisa, de asemenea, datorita faptului ca cereale sunt mai grele decat paiele, provocandu-le sa cada, in loc sa „pluteasca” peste cilindru.
Viteza tamburului este variabil reglabila pe cele mai multe masini, in timp ce distanta dintre tambur si concave este reglabila, pentru a realiza separarea optima. Placute actionate manual sunt, de obicei, montate la concave. Acestea ofera frecare suplimentara pentru a elimina spicul din culturile de orz.
Dupa separarea primara la cilindru, cereale curate cad prin concava si ajung intr-o camaruta, unde sunt curatate de invelisul protector. Aceasta camera este comuna pentru ambele tipuri de combina agricola conventionale si combina rotativa
